Momente semnificative

Din punct de vedere al stiintific, albul este de fapt combinatia perfecta a culorilor spectrului. De ce este albul o non-culoare? Este o influenta a lui Isaac Newton, care a izolat cele sapte culori ale spectrului curcubeului: violet, albastru, indigo, verde, galben, portocaliu si rosu. Cu toate acestea, lumea stiintifica si lumea culturala sunt doua realitati distincte. In constiinta umana, adica pe terenul culturii, albul a fost intotdeauna o culoare speciala, sau chiar de baza. In cultura europeana, exista fara indoiala sase culori de baza — albastru, rosu, alb, verde, galben si negru. Desigur, asta nu inseamna ca sfera perceptiei noastre este atat de limitata — s-a dovedit ca ochiul uman este capabil sa distinga pana la 200 nuante. Cu toate acestea, adevarul este ca doar numele acestor culori sunt cunoscute de toata lumea, sunt bine asimilate si apar in mediul nostru zilnic, precum si in momente de rascruce in viata noastra. Doar culorile cu un simbolism bogat si adesea ambigue sunt parte importanta a unei culturi. Albul este cu siguranta una dintre aceste culori.

Astfel, in diverse culturi, o culoare este in primul rand o anumita categorie spirituala, un set de simboluri, un element important al comunicarii interpersonale. Diferitele culturi asociaza o anumita semnificatie si o valoare diverselor culori, uneori oferindu-le semnificatii simbolice opuse. Opozitia alb-negru este una dintre categoriile de baza ale rationamentului nostru. Motivul pentru care albul este considerat o culoare de baza este chiar faptul ca el contrasteaza evident cu alte culori (de exemplu rosu). Prin urmare, ceea ce este important este faptul ca semnificatia albului reiese intotdeauna in opozitie cu celelalte culori, accentuand suprafata pe care o reprezinta albul (intr-un fel, albul contureaza si protejeaza aceasta suprafata). In cultura traditionala eschimosa, in lumea albului coplesitor al zapezii, limbile aveau pana la cateva zeci de denumiri pentru diferite tipuri de zapada, pentru a diversifica masa, in acest caz juxtapunand doua tipuri de zapada, cum ar fi zapada uda si zapada maturata de vijelie.

In cultura clasica, albul era considerat o culoare festiva, vesela, asociata cu un semn bun. Ofrandele oferite zeilor Olimpici in semn de recunostinta erau albe (cele negre erau facute in onoarea zeilor din lumea subterana — din nou o opozitie!). In afara de albastru si rosu, albul era o culoare de baza, omniprezenta, sacra. Pitagora a recomandat ca cei care cantau imnuri sfinte sa poarte robe albe. Albul a fost intotdeauna important in culturile Orientului si in diverse culturi africane, unde era totusi asociat cu moartea si doliul (de exemplu, in cultura maura). In mod interesant, in China albul este, pe de o parte, simbolul batranetii si, pe de alta parte, al virginitatii si castitatii.

Albul este, posibil, cea mai importanta culoare a culturii crestine. Albul reprezinta castitate, virginitate, bunavointa angelica si perfectiune. Dumnezeu insusi apare in alb, de unde robele albe ale reprezentantului Lui pamantesc — Papa. Crestinii nou-botezati se imbracau in robe albe, deoarece in aceste robe apar sufletele celor drepti la Judecata de Apoi. Robele albe — fie ca sunt purtate de un papa, un membru al clericului sau un laic — simbolizeaza asocierea cu Raiul si calea catre acesta. Duhul Sfant este reprezentat ca un porumbel alb.

In cultura europeana contemporana, cu radacini in Antichitatea clasica si Crestinism, conotatiile obisnuite ale albului — inocenta, lumina divina, castitate — sunt universale si neambigue. Albul nu este la fel de controversat ca alte culori, ne-am obisnuit cu el, se poate spune chiar ca a devenit o parte permanenta a vietii noastre cotidiene. Sursa traditiei crestine, care asociaza albul cu castitatea sufletului (si a trupului) si bucuria existentei in prezenta lui Dumnezeu, este inca foarte vie.

Astazi, toate semnificatiile pozitive ale albului se refera la igiena corporala, inclusiv igiena dentara. Cu toate acestea, albul ni se pare atragator nu doar din motive medicale. Dintii albi sunt un simbol al statutului, reprezinta sanatate si tinerete. Pana de curand, multe culturi primitive faceau exact opusul — statutul unui individ era legat de deteriorarea sau vopsirea dintilor. Cu toate acestea, albul s-a globalizat si astazi este cautat la nivel universal.